Sa ramai la fel
Timpul se scurgea nemasurat,
El nu era de fapt.
Doar pasii nostrii se pierdeau,
Ca izgoniti, la El mergeau.
Caci Domnul timpul a infrant.
Umblat-am ca pribegi batuti de vant,
Pe cararui straine noua,
Gasind un suflet poate doua..,
Ce caut'-alinare.
Iar seara-n rondu-i necurmat,
Cum s'-asternuse-'n dati de-a randul
Culege-'n bratu'-i regulat,
Ofrande,rugaciuni si gandul..,
Impacat.
Inspre final ne indreptam incet.
O amintire, o resemnare, un regret?
Nu, doar sentimentul implinirii ce transpare,
Cel inviat e vesnic,stiu si tare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu