Pe cand erai copil in fasa,
Plangand, razand, o mama te-'ngrijea.
Ea nu era nicicand o lasa,
Doar ea te sprijinea.
Si ai crescut, copil fiind ai devenit barbat,
Si vremurile au trecut in fuga, nimic nu s-a schimbat,
Cu aceiasi dragoste te inconjoara,
Tandretea si iubirea ei te impresoara.
Doar ea cunoaste drumul ce-l strabati,
Ea te ajuta sa devii increzator.
Peste-ale lumii curse sa razbati,
Sa fi biruitor.
Adu-ti aminte-'n fiecare zi,
Si roaga-te neancetat, de-o fi,
Ca lacrima sa-i umezeasca ochii,
Ce-au privegheat, da nu te opri!
Adu-ti aminte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu